[Bucurii grecești] VECINUL DIN SUCEAVA

Transindex, Gergely Edit • 12 mai 2011, Salonic Ultima actualizare: 10:50 GMT +2, 12 mai 2011
preluat de pe portalul Transindex.ro [nu se mai regăsește pe web].

Un român câștigă 800 de euro pe lună din muncă fizică în Grecia. Dacă grecii n-ar fi dat totul peste cap cu greva, ar fi ajuns la 2300. Faptul că vecinul meu din Suceava câștigă lunar de peste două ori mai mult decât bursa mea Erasmus nu mă deranjează, chiar dacă cheltuielile noastre sunt cam aceleași. Eu mai am, în plus, în același buget, copilul meu.

EL MAI ARE, ÎN PLUS, TRISTEȚEA CLASICĂ A MUNCITORULUI MIGRANT.

Îmi spune ieri: dacă ar găsi acasă un job pe zece milioane lei vechi pe lună, și-ar face bagajele instant.

Replica capătă greutate dacă știi că vecinul meu din Suceava trăiește în Grecia de doisprezece ani.

În toamnă primise o ofertă: cu aceeași calificare, să lucreze la încărcare-descărcare în port. 12 ore pe zi, 2300 de euro pe lună.

Imagine ilustrativă. Din arhiva personală a autoarei: Creative Commons 4.

Numai că grecii au intrat în grevă, iar contractul german din spate a fost suspendat după două săptămâni de blocaj.

PENTRU MUNCITORII ROMÂNI DIN GRECIA, ULTIMII DOISPREZECE ANI N-AU FOST NICIDECUM O înălțare sPrE OLIMP.

Înainte ca România să intre în UE, erau vânați. Vecinul meu — care, apropo, e din același sat cu Nadia Comăneci — a trăit și a muncit șase ani într-un depozit.

Nu ieșea afară, de frică să nu fie prins. Șase ani de libertate într-o cutie.

COMUNICA DOAR CU OMUL CARE ÎI FĂCEA CUMPĂRĂTURILE O DATĂ PE SĂPTĂMÂNĂ. ȘI CU ACELA, PRIN ALȚI ROMÂNI MAI VECHI PE-AICI — AȘA CĂ ÎN PRIMII TREI ANI N-A ÎNVĂȚAT NICI MĂCAR GRECEȘTE, PÂNĂ CÂND „TRADUCĂTORII” LUI AU PLECAT.

Se trezea,
muncea,
se bucura puțin,
muncea,
bea câte ceva,
se culca.

Trimitea banii acasă, mamei și celor șapte frați.

Apoi a venit UE-ul, și au venit la Atena ambii frați mai mici. Trei într-un apartament, trei la muncă.

Trimiteau bani acasă pentru pământuri, grâne, case, semănături, zilieri.

Acum trimite doar el. Fratele cel mare s-a însurat, așteaptă al doilea copil — și „nu vor face aceeași greșeală ca la primul”: nu-l vor înregistra doar în România, ci în ambele țări. „Și apoi, când crește, decide el ce vrea să fie.”

EI NU VOR SĂ SE ÎNTOARCĂ. LE E BINE LA ATENA.

Vecinului meu nu-i mai e. S-a umplut de amărâți. De gunoaie — spune.

„Nu mai poți merge singur pe stradă la lăsatul serii fără să te apuce de mână o femeie de culoare sau să încerce cineva să te fure. E trist. M-am mutat. Mai bine aici, în Salonic, încă respirabil” — zice.

E aici de jumătate de an. Și acum am ajuns și noi, vecini. De acasă.

• Dacă vrem televizor, mergem la el: se uită la posturi românești, dublate. Pentru fiul meu, fără să-l rog, a pus desenele în maghiară.
• Se trezește la cinci, își pune snooze de zece minute, apoi se ridică.
• Stă un sfert de oră pe marginea patului, privind în gol.
• Merge pe jos 25 de minute, ajunge la șapte, la fabrica de bere a unui concern — produc și bere olandeză, pe lângă brandul grec.
• Oficial lucrează până la trei, neoficial până la patru. Mută lăzi, ambalează.
• Sâmbăta lucrează dacă e de lucru.

Dar berea nu se mai vinde. Încă e frig în Grecia, puterea de cumpărare a scăzut. De săptămâna trecută au trecut la ambalaje mai mici, au dat afară o treime din oameni. Au rămas „la negru”.

Vecinul meu mai stă până își adună, conform legii grecești, perioada minimă pentru șomaj.

Indemnizația e echivalentul a două salarii medii din România. Pensia — cam cinci.

Dar pensionarii trebuie să mai muncească două-trei luni pe an.

Nu e cetățean grec, dar are contract legal aici.

ÎL FURĂ. „NORMAL, CA ACASĂ” — ZICE.

Nu i-au trecut calificarea în contract și îi „mănâncă” lunar câteva zeci de ore.

Când reclamă, „ca la români: ne certăm, apoi fiecare uită — eu supărarea, ei să corecteze greșeala”.

Când ajunge acasă, gătește, bea o țuică — de-a noastră. Se uită la TV, dar pe Băsescu nu-l mai înțelege.

• După a patra caniță se oprește. După masă doarme.
• La zece se trezește, udă răsadurile de lângă grădina de beton: ceapă, roșii, vinete. A dat pe ele cât eu pe mesele mele din cantină într-o săptămână.
• Se uită la TV până la două.
• Își notează pe o hârtie mică „punctele zilei”.
• Dacă mă trezesc la opt, stăm mult de vorbă.
• Duminica ne însoțește în excursii.

Face un papricaș de pui fantastic. Vasul lui mare, roșu, e de săptămâni la noi — cada copilului meu. Dulce nu mănâncă, prăjiturile mele nici atât.

Dar îi plac vacile. În excursii le pozează pe geam. Acasă are 16 hectare de pământ și pădure — dar n-are tractor mic. Pentru asta strânge.

VORBEȘTE PUȚIN ȘI NU VINE NICIODATĂ DIN PROPRIE INIȚIATIVĂ.

Ne-a reparat căruciorul. I-am „împrumutat” ghidul lui de conversație greco-român. De Paște ne-a lăsat cheia apartamentului, să poată copilul să se uite la TV.

CETĂȚENIA GREACĂ E EXTREM DE GREU DE OBȚINUT: GRECIi CEREAU SERVICIU MILITAR.

În Grecia. Pentru Grecia.

Pentru pensie, spre deosebire de Italia sau Spania, anii lucrați în România nu se iau în calcul.

În schimb, formularele fiscale i-au venit deja din România.

Vecinul nostru din Suceava și-a crescut singur cei șapte frați, fără tată. A renunțat și la liceu din cauza lor. Mai stă puțin aici, apoi se întoarce acasă, pe pământul lui, în sat — unde ar vrea, în sfârșit, să-și întemeieze o familie.

Armata a făcut-o la Oradea. Atunci a avut o prietenă unguroaică, Ida.
Apoi paznic de noapte.
Muncitor în fabrică.
Iar paznic.
Apoi a venit aici. Și s-a obișnuit, zice. Dar nu știe cu ce — adaugă încet,

CU DORUL DE CASĂ ÎN OCHI.

În a doua zi de Paște, cât timp Atena sărbătorea, noi ne uitam la trei nunți în biserica mare de peste drum.

Florile artificiale căzute de pe alai le-am răsucit, când s-a întors, pe araci pentru fasole.

#existăconsolare

Cărțile poștale ale lui G. — ca peste tot pe unde ne poartă drumurile din 2010 încoace — au ajuns și în Elada. (N-am scos lista exactă din arhivă. Urmează. Revino.) GE

Gergely Edit

La data publicarii articolului, autoarea era bursieră Erasmus a Universității Modern Business din Tatabánya, specializarea marketing–comunicare. Până azi rămâne singura studentă din istoria A.T.E.I. Thessaloniki care a finalizat cu succes semestrul împreună cu copilul ei de doi ani și jumătate, crescut singură, cu o singură sesiune de examinare per disciplină. Inclusiv examen de limbă greacă de bază: conversație + gramatică.

Text publicat inițial pe blogul autoarei, Transindex: gergely.transindex.ro

Imagine principală: Port, în spatele scaunelor încordate.

Foto: Amos Chaple.

• PROIECTUL ARENAMINDA–GERGELYEDIT: INTRĂ