Nu mă mai ridică nimenea,
Sunt îngreunat în noroi.
Adoptă-mă, bunule Dumnezeu,
să nu stau orfan crud între noi.
Adună-mă, formă formatantă*,
și în nevoile mele, dă-mi suport,
căci în ”să Te cred și să Te neg”,
simultan sunt obligat, să Te port.
Tu-mi știi inima, ce copil mic e.
Nu-mi întoarce negarea;
nu-mi orbi sufletul,
lasă-l să-l vadă zarea.
A cărui angoasă nu mai era,
Căci luat-am ‘supra mea grijile Tale,
În umbrele Lumii Umbrelor
Acum Tu+Tu să-mi fiți gărzi personale.
Admonestează-i pe cei pe care-i iubesc,
Să mă accepte cu o inimă mai lulea.
Analizează, pls, cauza mea,
înainte de a mă sacrifica.
- Traducere (2023) de Gergely Edit din originalul în maghiară NEM EMEL FÖL de JÓZSEF ATTILA. - *Lectorat de Péter Demény. - Foto: Gozner Gertrud. Model: Arena Minda. București Proiect.
JÓZSEF ATTILA / Foto: Homonnai Nándor, 1924
Attila József (n. – d. , accident de cale ferată) e unul din cei mai însemnați poeți din istoria literaturii maghiare. Lirica sa tratează condiția orfanului și intemperiile dragostei. Valoarea poeziei sale s-a bucurat de recunoaștere mai ales după sfârșitul tragic al poetului.
Poemul original:
English translation by Fórizs László:
